Cugetăm, deci existăm:
Prietenii se bucură de prezenţa noastră, voi vă bucuraţi de noi la olimpiade, pe bloguri…
Vinerea este o zi bună pentru a începe un proiect la care ai meditat săptămâni în şir. Ne-am strâns toţi cu foile înşirate prin toată camera şi într-un document word am început să scriem. Ne-am contrazis, am râs de ideile care ne veneau, am plimbat camera foto de la unul la altul, am glumit, ca în final să scriem o campanie de trei pagini şi jumătate ( nu ştiu de ce trăiam cu impresia că spaţiul alocat în formular este în jur de trei pagini şi mai târziu aceasta s-a dovedit o problemă). Ne mai rămăsese sloganul de făcut aşa că am stabilit ca până duminică să se gândească fiecare la diverse variante.
Seara mă apuc să transcriu planul campaniei în spaţiul din formular şi… Surpriză! Nu era loc decât de 4000 de caractere, iar noi aveam aproape 10 000… De obicei nu am probleme cu tensiunea, dar atunci cred că depăşise valoarea maximă 
). Îmi anunţ repede hippioţii pentru a lua o decizie corectă într-un timp scurt. În câteva ore am încadrat ce am considerat mai important în 4000 de caractere, iar până duminică dimineaţa am tot ”cioplit” la rezolvare când găseam timp.
23 martie,duminică seara, am trimis formularul. Citind acum pe blogul lui Marius Balaci aflăm că în clipa de faţă numai două echipe s-au înscris… Ce faceţi fraţilor?! Credeam că eu sunt cel mai perfecţionist om din lume, dar se pare că m-am înşelat.
Cora
2 Comments
March 26, 2008 at 6:59 pm
Noi, dupa ce am depasit bine de tot cele 4000 de caractere, inca mai adaugam una alta.
) Dar tot noi vom suferi dupa. 
March 28, 2008 at 10:59 am
Bafta! Sa ne vedem la prezentarile finale!